“Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat”– Burrhus Frederic Skinner
Am auzit deseori că numărul celor care nu mai citesc a scăzut cu desăvârșire și că noi, „adolescenții din ziua de azi”, nu mai citim, riscând astfel să devenim inculți sau mai rău, analfabeți.
Totuși, speranța există (și din punctul meu de vedere, e destul de ridicată), pentru că am numeroase cunoștințe care citesc.Poate că au existat mereu aceia care nu citesc și ceilalți, care se situează de partea cealaltă a baricadei. Dar din fericire, suntem. Existăm. Citim. Și adolescenții din ziua de astăzi citesc. Și știți ceva? Chiar citesc mult.
Cunoștinta cu lectura nu se face altundeva decât acasă. Nu la școală, nu la gradiniță și nici în parc. Deși, copil fiind, mi-ar fi plăcut să trag cu ochiul, de pe toboganul pe care mă dadeam de nenumărate ori la o doamnă care, fiind așezată pe bancă, răsfoiește cu patos o carte și se bucură cu nesăț de fiecare pagină.
Lectura nu începe decât în momentul primelor povești pe care părinții le citesc cu glas domol, îți sporesc suspansul, curiozitatea și te determină să aștepți cu nerăbdare momentul în care vei putea descifra de unul singur hieroglifele succesive de pe paginile ilustrate. Atunci nu vei mai întreba, cu o curiozitate vădită: „Dar acolo ce scrie?”, ci deja vei ști.
Dacă ești cu adevărat pasionat de lectură (și dacă nu ești, și totuși îți place să citești, să te relaxezi răsfoind unele cărți) poți fi numit cu adevărat norocos dacă întâlnești un profesor mai pasionat de cărți decât tine, care te va contamina, îți va insufla din tot patosul lui pentru cuvânt, îți va face recomandări.
Astfel, pe lângă exemplul pe care îl primești în casă, dacă ai și la școală o persoană (sau mai multe) cu care poți discuta anumite concepte regăsite în opere, unele citate, fragmente și alte sugestii de lectură, ești cu adevărat un caz mai mult decât fericit.
Cred că ține foarte mult și de perspectiva din care privim lucrurile. Și, înainte de a acuza pe nedrept o „generație care nu mai citește”, ar fi cazul să căutam motivele pentru care se întâmpla asta, ce îi determină să nu fie atât de preocupați de lectură și… să realizăm că în jurul nostru chiar se citește. Și că mulți dintre noi suntem mai mult decât conștienți de tot ceea ce presupun cărțile.
#TuCândAiCititUltimaCarte este întrebarea din cel mai recent proiect al nostru și pe care o să vi-l povestim întru-un viitor articol.
Prin acest proiect ne propunem transformarea literaturii într-o prioritate în viețile adolescenților din comunități defavorizate cultural, pentru care a citi este o ocupație strâns legată de responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinească la școală.
Vrem să schimbăm percepția tinerilor asupra cărților, astfel încât aceștia să se împrietenească în timp cu lectura și să descopere magia cititului cu ajutorul oamenilor de bine.
